Lecția 3 - Învățarea prin joc

Despre joc

Jocul este prima formă de relaxare, de bună dispunere prin care încă din primii ani de viață copiii învăță extrem de multe lucruri noi printr-o manieră deosebită.

Astfel, în această lectie psihoterapeuta Mihaela Marin prezinta şi argumenteaza valenţele jocului ca metodă de terapie, în procesul complex al recuperării și dezvoltării copilului/adultului.

Deși foarte puține persoane știu asta, jocul are un rol important în formarea personalității copilului și îi oferă posibilitatea de a-și defini trăsăturile comportamentale, cognitive, afective și moral-volatile.

Astfel jocul se refera la:

  • Joaca animalelor,
  • Joaca copiilor,
  • Joaca adulților,
  • Jocuri de îndemânare,
  • Jocuri de putere, de inteligenţă şi noroc,
  • Reprezentaţii şi spectacole, jocul fiind considerat unul din elementele spirituale ale vieţii.

Pentru copil, jocul este o activitate serioasă si reala în care asimilarea realului se produce conform unor reguli precise chiar dacă ele sunt autoimpuse. Partcipând la joc, copilul „nu se joacă”, ci îşi ia sarcina în serios si se exprimă pe sine şi de aceea are pretenţia de a fi tratat în consecinţă, cu respect şi corectitudine.

Jocul dă, totodată, ocazia copiilor de a simula ceea ce în viața reală ar putea fi dificil să înțeleagă; un mijloc de exprimare si modelare a acestora într-un mod accesibil, deoarece mulţi copii nu sunt capabili să exprime nevoile, trăirile şi sentimentele propri.

Stim că normalitatea copilului este să se joace, însa e mult mai puțin evident cât de important este jocul în dezvoltarea, formarea modelarea copilului pentru exprimarea sa mai tarziu ca adult.

Printre concluziile valabile atât la copii, cât și la adulți legate de joc și importanța lui terapeutică  se numără:

  • Jocul este principalul mijloc de învățare despre lume și viață;
  • Jocul este principalul mijloc de comunicare şi relaţionare;
  •  Jocul ajută și învață copilul să se dezvolte armonios, cunoscând universul înconjurător;
  •  Jocul este activitatea ce solicită capacitatea psihomotrică în totalitate;
  • Jocul ajută și învăță copilul să socializeze și să se integrează în grup.

Primele referiri la rolul terapeutic al jocului aparţin psihoterapiei, bazându-se pe funcţiile de exerciţiu mintal şi instinctual, de integrare a realului, de asimilare psihică a evenimentelor, de socializare, de descărcare. Jocul este utilizat în terapia diverselor tulburări psihice, atat la copii cat si la adulti. Astfel, prin reprezentări simbolice, copiilor/adulților li se oferă ocazia de a-şi înţelege problemele şi implicit să încerce să le rezolve.

Experienţe semnificative si nu neaparat constientizate din punct de vedere emoţional pot fi exprimate, într-un mod cat mai confortabil şi mai sigur, prin reprezentarea simbolică pe care o asigură jucăriile precum si spatiul sigur si protejat.

Deoarece lumea copilului este o lume a acţiunii şi activităţii, terapia prin joc asigură terapeutului posibilitatea de a patrunde în lumea copilului. Joaca terapeutică ofera copiilor oportunitatea de a se exprima în mod liber şi în ritmul lor propriu, fără teamă, cu asigurarea că vor fi înţeleşi şi acceptaţi.

Una dintre cele mai inportante funcţii a jocului este transformarea în situaţii controlabile a ceea ce nu poate fi controlat în realitate.

 

Sfatul psihoterapeutului Mihaela Marin este ca de fiecare dată când copilul este apatic, prin joc, prin schimb de roluri sau prin asocierea imaginilor cu stările pe care le are să observi care sunt problemele care îl macină pe copil pentru a putea descoperi cum îl poți ajuta să-și gestioneze emoțiile și temerile.