Din păcate, în România practicile parentale și pedagogice sunt de cele mai multe ori orientate spre pedeapsă, ceea ce reprezintă un risc emoțional major pentru copii.

Nevoile de dezvoltare socio-emoțională ale acestora din urmă sunt neglijate fie acasă, de către părinți, bunici sau bone, fie la școală, de către învățători sau profesori.

Pornind de la premisa că atitudinea aceasta e cauzată în primul rând de lipsa de informație în rândul adulților, ne-am propus să împărtășim aici din experiența specialiștilor, cu speranța că părinți și profesori deopotrivă vor conștientiza importanța majoră pe care o are dezvoltarea abilităților sociale și emoționale ale copiilor.


Ce sunt abilitățile sociale și emoționale?

Indiferent care este percepția adulților, și copiii trăiesc momente dificile, iar pentru a le face față au nevoie de empatie, ajutor și îndrumare. Au nevoie să învețe să-și recunoască emoțiile, să le înțeleagă și să le accepte pentru a le putea exprima într-o manieră care să nu îi rănească nici pe ei înșiși, nici pe ceilalți din jur.

Iar aceasta înseamnă să dezvolte abilități sociale și emoționale, adică acele resurse prin care pot face față și pot rezolva situațiile neplăcute pe care le întâmpină. Astfel, copiii pot gestiona cu succes perioadele stresante și pot trece prin situațiile firești ale vieții într-un mod constructiv. Aceste resurse se dezvoltă cu precădere în perioada primilor 7 ani de viață, atunci când copiii deprind 80% din abilitățile pe care le vor folosi ca adulți și care vor contribui nu doar la o viață armonioasă, ci și la succesul economic al individului și al societății.

 

Conform specialiștilor, educația emoțională este împărțită în 5 categorii:

  1. auto-cunoaștere
  2. managementul emoțiilor și al propriului comportament
  3. înțelegere și empatie față de cei din jur
  4. capacitate de a dezvolta și întreține relații sănătoase cu cei din jur
  5. capacitatea de a lua decizii responsabile

Ce rol joacă părinții în gestionarea emoțiilor?

Copiii descoperă emoțiile prin intermediul părinților. Ei învață să trăiască anumite emoții în funcție de reacția părinților.

Atunci când emoțiile sunt intense, adesea părinții doresc să-și protejeze copiii și găsesc dificilă împărtășirea cu cei mici mai ales a emoțiilor negative, luând asupra lor responsabilitatea de a le gestiona.

Din cauza acestor reacții, copiii pot înțelege că emoțiile sunt periculoase și nu doar ca nu trebuie discutate, dar ele e bine să fie chiar ignorate, ascunse, negate.

De aceea copiii au nevoie să afle că sentimentele, atât cele pozitive, cât și cele așa-zis negative, vor face întotdeauna parte din viața lor, au nevoie să învețe să nu se teamă de ceea ce simt, ci să conțină toate aceste experiențe și să învețe din ele. Nu există emoții greșite, există doar reacții sau comportamente nepotrivite. De exemplu, este firesc sa fim furioși, dar nu este firesc să devenim agresivi cu noi sau cu cei din jur.

 

Conform literaturii de specialitate, competențele sociale de bază sunt