Autor: Ioana Ioniță, profesor
Niciodată o notă dată de un profesor în clasă nu este echivalentă cu aceeași notă dată de un alt profesor.
Evaluarea nu este unitară și, ca urmare, nici realistă. Uneori se primesc note pe așa-zise referate, care sunt de fapt texte copiate de pe internet în majoritatea cazurilor; alteori se adaugă pur și simplu note la sfârșitul semestrului ”ca să iasă media” și să nu se ajungă la corigență sau, și mai rău, la repetenție; de asemenea, e cumva de la sine înțeles că la materiile considerate ”neimportante” notele trebuie să fie mari sau egale cu notele de la materiile de examen – dacă elevul e bun la matematică ar fi strigător la cer ca profesorul de muzică sau desen să-i ”strice media”, chiar dacă abilitatea artistică lipsește cu desăvârșire. Reciproca nu este valabilă, desigur, și din păcate i se pune (definitiv) copilului o etichetă în funcție doar de câteva materii ”de bază” – iar atitudinea asta nu e întâlnită doar la părinți și elevi, ci și printre profesori. În treacăt fie spus, acea cultură generală pe care în teorie o tot fluturăm nu ar trebui să se rezume la cunoștințe de matematică și română. Să fim realiști și onești cu noi înșine, sunt extrem de puțini copiii cu adevărat de nota 10 la toate materiile.
Pe de altă parte, se ivesc și motive obiective pentru o evaluare mai.. generoasă (sau poate doar simt eu nevoia acum să mă justific). Mi s-a întâmplat să întâlnesc elevi de clasa a IX-a care să nu știe nici măcar să se prezinte în engleză sau să numere până la 20 (de ce se ajunsese în situația în care absolvenți de gimnaziu, având 4-6 ani de studiu al limbii engleze, să nu aibă noțiuni elementare... e o altă discuție). Programa prevedea Past Perfect Tense, de exemplu, iar manualele conțineau texte complexe, cu un vocabular mult peste puterea de înțelegere a copiilor respectivi. Nu puteam ignora nevoile elevilor mei de dragul programei, așadar lucram la nivelul pe care-l aveau în mod real. Ca urmare, și notarea era pentru acel nivel. Am considerat că așa era corect și aș proceda oricând la fel. Dacă aș privi însă problema în ansamblu, ce se întâmpla în clasa mea era nedrept față de elevii dintr-o altă clasă sau altă școală, care obțineau mult mai greu și pentru alte competențe aceeași notă. Din fericire, pentru promovarea examenului de bacalaureat media din clasa a IX-a nu conta. Dacă am fi fost la gimnaziu însă, lucrurile ar fi stat altfel și nedreptatea ar fi fost mai mare. Acolo se ”umflă” medii pentru că fiecare sutime contează pentru admiterea la liceu.
La polul opus, la fel de nerealistă mi se pare și evaluarea extrem de exigentă. La catedră sunt în continuare mulți oameni nepregătiți profesional și nepregătiți emoțional, oameni pentru care clasa e locul ideal să-și manifeste neputințele, frustrările și complexele. Expresia ”10 e doar pentru profesor” a rămas un motto aruncat cu superioritate și dispreț. În fiecare școală există astfel de ”legende”, profesori de care generații la rând se tem, profesori considerați extraordinari strict pe criteriul severității. Să ți se repete, ca elev, că nu vei fi niciodată suficient de bun nu e tocmai motivant și ajungi să-ți însușești o imagine deformată. Exigența în sine, standardele înalte nu sunt un lucru rău, dar de prea multe ori ele vin însoțite de jignirea și umilirea elevului, și ăsta chiar este un lucru inacceptabil.
Așadar, lipsa exigenței duce la discrepanțe mari în evaluare, la fel cum duce și exigența exagerată, desigur.
Poate că obiectivitatea e greu de atins în învățământ și inclusiv în cazul examenelor, unde există bareme de corectare clare, apar adesea diferențe în notare. Dar asta nu înseamnă că ar trebui să ne resemnăm și să lăsăm lucrurile să continue din inerție, acceptând, părinți, profesori și elevi deopotrivă, că a sta la catedră înseamnă a deține puterea și adevărul absolut, și că ”asta e”, ne conformăm ca să nu supărăm profesorul.
Vreau să cred că evaluarea standardizată despre care se vorbește zilele acestea va ajuta cumva și că fuga nebună după note mari și mincinoase va înceta, așa cum vor înceta și târguielile din cancelarie la final de semestru sau de an școlar, și abuzurile de orice fel din partea dascălilor, și condiționarea notelor de meditații și așa mai departe...
Deocamdată, mulți dintre elevi nu știu, în mod real și obiectiv, care este nivelul lor de pregătire, care sunt cerințele și așteptările. Totul depinde de ”norocul” sau ”ghinionul” de a avea un profesor sau altul. Aceleași materii, unități de măsură diferite.