Inteligența emoțională reprezintă abilitatea de a gestiona propriile sentimente și de a fi conștient, asertiv și responsabil. Potrivit psihologului John Gottman, profesor de psihologie la Universitatea din Washington, copiii inteligenți emoțional vor putea să își înțeleagă sentimentele, vor face față acestora, vor ști cum să se calmeze și cum să relaționeze bine cu adulții și ceilalți copii.
Cercetările profesorului american arată că un copil cu o inteligență emoțională ridicată este mai pregătit să formeze prietenii puternice și să reușească să obțină rezultate remarcabile la școală. Totodată, el își poate controla mai bine impulsurile negative, chiar și atunci când lucrurile nu merg conform planului.
Abilitățile emoționale pot fi învățate de la o vârstă fragedă, când creierul absoarbe mai ușor informațiile. În cartea Raising an Emotionally Intelligent Child, John Gottman și co-autorul Joan DeClaire, încurajează părinții să folosească „antrenarea emoțiilor” pentru a-i învăța pe copii cum să-și analizeze sentimentele și să gestioneze conflictele, în special atunci când sunt furioși, triști sau frustrați.
Pași de urmat pentru a crește un copil inteligent emoțional
1. Încercați să fiți conștienți de emoțiile copilului vostru.
Copiii nu spun întotdeauna ce se întâmplă în viața lor. Dacă cel mic pare trist sau supărat, aparent fără un motiv evident, priviți imaginea de ansamblu: S-a mutat la o nouă școală? sau Ați avut o ceartă cu partenerul în fața copilului?
Indiciile despre ceea ce gândesc sunt oferite adesea și extrem de clar în timpul jocului fantezist. Gottman exemplifică printr-un episod personal. Se juca împreună cu fiica sa și păpușa acesteia, Barbie. La un moment dat, fetița spune:
— Barbie este într-adevăr speriată când te enervezi.
Proiecția propriilor emoții era cât se poate de evidentă. A urmat o conversație tată-fiică, în care psihologul le-a explicat și fetiței și păpușii, că, deși există momente în care se enervează, asta nu înseamnă că nu le mai iubește.
O reacție de teamă din partea unui copil poate fi de asemenea un indiciu că anumite emoții negative nu sunt bine gestionate de către părinți. Aceștia au ocazia de a-și cere scuze și de a-i asigura pe cei mici că vor încerca să vorbească mai blând și să își controleze mai bine furia.
2. Priviți emoțiile negative ca oportunități de intimitate și predare.
Puteți folosi toate sentimentele copilului, fie ele pozitive sau negative, pentru a-l învăța cum să-și descarce constructiv emoțiile.
Unii părinți, în speranța că-și ajută copiii să evite suferința, vor face comentarii de respingere a trăirii în sine:
— Nu mai plânge, nu s-a întâmplat nimic grav.
În acest caz, ceea ce învață copilul este că sentimentele sale nu sunt văzute ca fiind importante. În loc să minimalizăm sentimentele copilului este important să încercăm să ascultăm și să empatizăm:
— E greu când moare un animal de companie, nu-i așa?
Trebuie să reținem, ca părinți, că acel moment nu este despre noi și despre neliniștile sau disconfortul nostru.
3. Ascultați cu empatie, apoi oglindiți ceea ce a spus copilul, numind emoțiile pentru el.
Gottman dă exemplul unui băiat dezamăgit pentru că vecinii săi de alături au refuzat să se joace cu el. Dacă tatăl său răspunde spunându-i că este un copil mare și doar uită de el, fiul său va crede cel mai probabil că este un copil mare și merită să nu aibă prieteni. Ar fi mai bine, spune Gottman, ca tatăl să deschidă discuția spunând simplu:
— Pariez că asta ți-a rănit sentimentele.
Fiul se va simți ușurat că tatăl său înțelege ceea ce simte și nu crede că emoțiile sunt exagerate. De asemenea, are ocazia să vorbească despre situație și să se gândească la ce ar putea face pentru a schimba lucrurile.
Să asculți copilul nu înseamnă să rezolvi problema în locul lui, s-o negi sau să faci glume. Folosiți exemple din propria viață pentru a-i arăta că înțelegeți ce a spus:
— Îmi amintesc că m-am simțit neglijat și abandonat când vecinul meu a vrut să se joace cu copiii mari în locul meu.
Acest lucru îl asigură pe copil că nu este singur și că tot ceea ce simte și trăiește poate fi abordat cu încredere și onestitate.
4. Ajutați copilul să găsească acele cuvinte potrivite care să-i exprime emoțiile.
De multe ori copiii au probleme în a descrie ceea ce simt. Puteți ajuta copilul să dezvolte un vocabular emoțional, oferindu-i etichete pentru sentimentele sale. Dacă este supărat, ai putea spune:
— Te simți supărat din cauza asta, nu?
sau
— Asta trebuie să fi fost o dezamăgire.
sau
— Te-a făcut să te simți timid?
Totodată, sunt firești și emoțiile contradictorii și copilul trebuie să afle asta. De exemplu, el poate fi atât emoționat, cât și speriat în prima sa săptămână de școală.
5. Setați limitele în timp ce învățați rezolvarea problemelor.
Pentru a ajuta copilul să-și rezolve problemele este important să stabiliți limite clare asupra comportamentului său, apoi să-l ghidați spre o soluție:
— Știu că ești supărat pe sora ta cea mică, dar nu o poți lovi. Ce ai putea face în schimb?
Dați-i un set de opțiuni din care să aleagă.
Specialist în managementul furiei, Lynne Namka sfătuiește să i se ceară copilului să-și verifice mai întâi burtica, maxilarul și pumnii, pentru a vedea dacă sunt strânși, apoi să respire adânc „pentru a-și alunga supărarea”. Namka recomandă adultului să ajute copilul să-și exprime pe un ton domol furia:
— Mă simt supărat când….
Copiii ar trebui să știe că este în regulă să fie supărați, atât timp cât nu se rănesc pe sine și nu rănesc alte persoane. Pot fi încurajați să vorbească despre furia lor, s-o exprime într-un desen sau într-un joc de rol cu figurine.
Ce puteți face pentru a crește un copil inteligent emoțional
- Lăudați comportamentul pe care doriți să-l vedeți mai des la copil. Evitați voi înșivă comportamentele negative.
- Faceți comentarii doar legate de comportament, nu de persoană. (Mă supără când faci asta! în loc de Ești enervant!)
- Evitați observațiile sarcastice și criticile excesive, ele distrug încrederea în sine.
- Respectați alegerile copilului, dacă acestea nu reprezintă un pericol major.
- Onorați cererile minore chiar dacă nu întotdeauna vi se par potrivite. Copilul va învăța astfel să ia decizii singur.
- Nu luați personal toate replicile copilului.
- Petreceți timp cu copilul și nu renunțați la a-i citi povești, chiar dacă o poate face și singur.
- Încurajați copilul să facă sport.
- Evitați prejudecățile și ascultați mereu toate variantele într-o dispută.
- Purtați conversațiile importante în particular și fără presiunea timpului sau a jobului. Astfel evitați rănirea sentimentelor copilului.
- Nu încercați să educați copilul când este agitat și plânge. Așteptați să se calmeze și să poată fi atent la ce vreți să-i comunicați.